Marius Mioc: Mai sus puteţi vedea fragmentul din emisiunea TVR din 1989 în care se vorbeşte despre “zvonurile în legătură cu arestarea” lui Ion Iliescu. Cu regret, înregistrarea se întrerupe şi nu se poate vedea pînă la sfîrşit ce a spus Ion Iliescu. Fac apel la cititorii acestui blog care au înregistrarea completă să mi-o pună la dispoziţie şi mie.
Ziarul pro-iliescian “Dimineaţa” din 25 noiembrie 1996 a publicat articolul “Recurs la adevăr: Profesioniştii diversiunii”. Articolul pomeneşte un episod puţin comentat al revoluţiei române: arestarea lui Ion Iliescu în sediul Comitetului Central, în decembrie 1989, de către un grup care-i contesta legitimitatea de a prelua conducerea ţării. Subliniez că nu este vorba de o dezvăluire de tip “Mărieş”, care apare brusc după 21 de ani, ci despre ceva despre care s-a vorbit la TVR chiar în decembrie 1989. Mai jos dau şi înregistrarea de la TVR care, din păcate, nu este completă (se întrerupe exact cînd începe să vorbească Ion Iliescu) dar care arată că ceva a existat.
Pentru început, reproduc articolul din “Dimineaţa” care, din păcate, la ora actuală nu mai este disponibil on-line (era însă în 2006 cînd am discutat despre el pe forumul revoluţiei – linc). Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
Ion Iliescu a dejucat, prin apariţia la televiziune, şi prin prezenţa în clădirea fostului CC, planurile celor care intenţionau să preia puterea
Revenind la evenimentele din decembrie 1989, am afirmat că prezenţa domnului Ion Iliescu, atît la Televiziune cît şi în mijlocul revoluţionarilor din clădirea fostului Comitet Central, a dus la dejucarea preluării puterii de către capi ai fostei Securităţi sau ai PCR. Abilitatea politică şi autoritatea morală caracteristice domnului Ion Iliescu, poziţia sa arhicunoscută de opozant făţiş al politicii totalitare promovate de Nicolae Ceauşescu [nu era chiar aşa de “arhicunoscut” ca “opozant făţiş”. Nu se cunoştea nici o luare de poziţie publică a lui Ion Iliescu împotriva lui Ceauşescu. După 20 de ani de la revoluţie, prin Institutul Revoluţiei pe care Iliescu îl conduce, s-a pretins că Iliescu a scris o scrisoare anticeauşistă care însă n-ar fi fost difuzată (linc). Dar chiar şi acea scrisoare nu a îndrăznit să o semneze cu numele personal], au fost calităţile datorită cărora a fost recunoscut ca lider de necontestat al revoluţionarilor [chiar acest articol arată puţin mai încolo că Iliescu a fost contestat]. Aceleaşi calităţi l-au determinat pe generalul Victor Atanasie Stănculescu, în urma convorbirii cu domnul Iliescu, să ordone retragerea unităţilor de blindate care se îndreptau spre Bucureşti [născocire a unor merite revoluţionare ale lui Ion Iliescu; ordinul de retragere a blindatelor s-a dat înainte ca Iliescu să-şi înceapă activitatea “revoluţionară”]. Indicativul sub care s-a ordonat armatei să se retragă a fost: „Rondoul“, acelaşi pe care îl folosea generalul Vasile Milea [prin 1990, cînd se făcea propaganda cu “eroul Vasile Milea”, se spunea că chiar Milea a dat ordinul. Apoi s-a trecut la propaganda cu “eroul Stănculescu” şi acesta a fost declarat persoana care a retras armata].
Pentru cei compromişi, pentru adevăraţii profitori din anturajul foştilor dictatori, apariţia lui Ion Iliescu a reprezentat un serios semnal de alarmă. Era evident că nu vor mai reuşi ca după fuga lui Ceauşescu să preia conducerea. Prima încercare de eliminare a lui Ion Iliescu a avut loc chiar în clădirea fostului Comitet Central. În momentul în care Ion Iliescu, însoţit de Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mircea Dinescu, Mihai Lupoi şi alţii, a încercat să înceapă consultări pentru formarea unei structuri provizorii de putere, elemente înarmate aparţinînd aşa-zisului guvern (format pe hîrtie într-unul din birourile în care se afla şi generalul Vlad), au încercat să instige pe revoluţionarii înarmaţi să deschidă focul pentru a-i lichida.
Integral la Marius Mioc – Revolutionar Online
